Uscarea tradițională profită de proprietățile fizice ale aerului pentru a conține mai multă apă pe măsură ce temperatura crește.
Deci, în procesul de uscare este important să verificați:
Temperatura aerului
Să ne imaginăm o celulă de uscare convențională, complet ermetică și izolată: prin introducerea de aer rece din exterior și apoi încălzit, aerul crește capacitatea de a absorbi umezeala din lemn.
Umiditatea relativă a aerului
Este relația dintre cantitatea de apă conținută în aer la o anumită temperatură. Prin urmare, se poate defini că la un uscător tradițional aerul intră rece și deci uscat și iese fierbinte, dar umed, umiditate care se eliberează de la suprafața lemnului prin intermediul ventilației.
Ventilația
Ventilația este vehiculul care transportă umiditatea și temperatura. Se poate defini că, la uscătoarele tradiționale, aerul încălzit de schimbătoarele de căldură dobândește capacitatea de a conține apă și de aceea odată cu ventilația, aerul este transportat în stivele de lemn care își eliberează umiditatea în aer, atunci când aerul este saturat, este expulzat.
Pentru a controla procesele din cuptoarele de uscare trebuie deci să controlăm temperatura, umiditatea relativă și ventilația.
Pentru un proces adecvat de uscare a lemnului, trebuie utilizate valorile de temperatură și umiditate relativă care au fost deja determinate experimental pentru fiecare tip de esență de lemn.
Website realizat de MaBucur.ro Toate drepturile rezervate